Concluzie măsurători :

Apa de la rețea este identică în proporție de 95% în toate cartierele testate.

Parametrii verificați se încadrează în baremul impus de Legea apei potabile - Legea aici

Apa de la rețea este comparabilă cu apa îmbuteliată.

Informare, informare, informare :

Cum putem acționa pentru a controla personal calitatea apei pe care o bem?

1. Sursa apei să fie de încredere (verificată)

2. Aplică modalitățile de eliminare a bacteriilor, clorului sau a mirosului neplăcut : detalii aici

Acțiuni personale :

Filtrare cu osmoză inversă

Purificator de apa

Filtru pentru sedimente

Dedurizator

Sterilizator cu ultraviolete

pH

PH-ul reprezintă concentraţia ionilor de hidrogen dintr-o soluţie, iar scara pH care merge de la 0 la 14 unităţi se foloseşte pentru a măsura aciditatea şi alcalinitatea soluţiei.?
PH-ul apei este foarte important, fie că vorbim de apa de la robinet sau cea de la fântână şi numai un pH între 6,5 si 9 este tolerabil de către corpul uman, deşi există necesităţi diferite pe plan intern şi extern. Valorile apei de la robinet pot diferi de la o regiune la alta. În regiunile cu sol calcaros apa obţinută din subsol este, de exemplu, mai alcalină.
Cu un pH de la 0 la 7, apa poate fi considerată acidă, dacă pH-ul este 7 apa e considerată neutră, iar peste acest nivel putem vorbi de apă alcalină. Indicele nu măsoară toxicitatea apei, în schimb acesta trebuie înţeles în raport cu necesităţile corpului uman. Şi alte substanţe pe care le bem (sucuri, alcool) sau le folosim pe piele (săpunurile, pasta de dinţi, şampoanele etc.) au un pH specific. De pildă, cele mai multe ape de băut din comerţ au pHul 7, berea are un pH în jur de 5, iar sucurile între 5 şi 6. Sângele şi celulele noastre trebuie să fie uşor alcaline, ele au un pH între 7,35 şi 7,5, dar ele sunt influenţate şi de apa extrasă de organism din alimentele pe care le mâncăm.
Astfel, apa de băut are rolul de compensa o alimentaţie prea acidă care ne poate deregla metabolismul. Aceasta mai ales în cazul în care rinichii nu sunt sănătoşi, deoarece acestora le revine importanta sarcină de a regla aciditatea sau alcalinitatea din sânge (urina are valori ce pot varia între 4,8 si 8). Extern, pielea sănătoasă are însă în mod normal un pH între 4,5 şi 6, adică uşor acid, şi de aceea o serie de produse cosmetice au acelaşi nivel de pH.
Pentru PH, legea nr. 458 /2002 privind calitatea apei potabile, prevede: valori intre 6.5-9.5

NO3/NO3

Nitraţii - NO3 indică modificări în timp ale calităţii apei, cauzate de surse de impurificare specifice acestui tip de compuşi. Nitraţii (NO3) sunt componenţi chimici fără culoare, miros sau gust care contaminează pânza freatică datorită agriculturii intensive.
Fertilizatorii cu azot folosiţi pentru îmbogăţirea solului sunt sursa numărul 1 de nitraţi din apa potabilă, pe când cea de-a doua sursă principală o reprezintă deşeurile umane şi excrementele animale. Acestea pot contribui la contaminarea atât a apelor potabile urbane, cât şi a celor îmbuteliate. Un nivel ridicat de nitraţi face apa nepotabilă şi periculoasă. Printre efectele consumului de apă cu nitraţi peste limită se numără problemele gastrice, diareea, urticariile şi iritațiile şi până la methemoglobinemie – numită şi “blue baby syndrome” şi care se manifestă întâi prin probleme respiratorii din cauza oxigenării insuficiente a sângelui intoxicat, putând duce prin asfixiere, ulterior, la moartea bebelușului.
Nivelul legal maxim acceptat de nitraţi în apă e de 50 mg/l, însă medicii pediatri recomandă un nivel maxim de 10 mg/l în cazul copiilor.
Pentru nitraţi, legea nr. 458 /2002 privind calitatea apei potabile, prevede:50.0 mg/l

Nitriţii - NO2 indică modificări în timp ale calităţii apei, cauzate de surse de impurificare specifice acestui tip de compuşi. Odată ingeraţi, nitraţii se transformă în nitriţi (NO2) – substanţe mult mai toxice decât nitraţii în urma contactului cu microflora bacteriană a stomacului.
Pentru nitriţi, legea nr. 458 /2002 privind calitatea apei potabile, prevede:0.5 mg/l

EC/TDS

Conductivitatea electrică se referă la proprietatea apei de a permite trecerea curentului electric. Conductivitatea apei creşte odată cu conţinutul ei în substanţe dizolvate.
Apa, în general, indiferent de sursă conţine pe lângă molecule de H2O (apă pură) şi o mulţime de alte substanţe. Pe masură ce purificăm apa, conductivitatea scade. Conductivitatea apei ne dă informaţii despre compoziţia ei chimică şi reprezintă concentraţia de ioni şi mişcarea lor.
Pentru conductivitatea electrică, legea nr. 458 /2002 privind calitatea apei potabile, prevede: 2500 uS/cm


Totalul solidelor dizolvate (TDS) este o măsurătoare a conținutului combinat al tuturor substanțelor anorganice și organice conținute într-un lichid aflat sub formă moleculară, ionizată sau de micro-granule suspendate (coloidale de sol).
În general, definiția operațională este că solidele trebuie să fie suficient de mici pentru a supraviețui filtrarării printr-un filtru cu pori de 2 micrometri (dimensiunea nominală, sau mai mici). Totalul solidelor dizolvate sunt de obicei considerate, numai pentru sistemele de apă dulce, deoarece salinitatea include unii dintre ionii ce constituie definiția totalului solidelor dizolvate.
Principala utilizare a unui TDS este în studiul de calitate al apei pentru pârâuri, râuri și lacuri, deși solidele dizolvate nu sunt în general considerate ca fiind poluanți primari (de exemplu, nu sunt considerați a fi asociați cu efecte asupra sănătății), ci sunt utilizați ca o indicație a caracteristicilor estetice ale apei potabile și ca un indicator de ansamblu a prezenței unei game largi de contaminanți chimici.