Poluarea apei

Poluarea apelor afectează calitatea vieții la scară planetară. Apa reprezintă sursa de viață pentru organismele din toate mediile. Fără apă nu poate exista viață. Calitatea ei a început din ce în ce mai mult să se degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic și bacteriologic.

Poluarea apelor reprezintă alterarea calităților fizice, chimice și biologice ale apelor, produse direct, sau indirect, în mod natural sau antropic. Apa poluată devine improprie utilizării normale.

Poluarea poate avea loc:

continuu, cum este cazul canalizărilor din orașe, sau reziduurilor provenite din industrie și deversate în ape;
discontinuu, la intervale regulate sau neregulate de timp;
temporar;
accidental, în cazuri de avarii.

Poluarea majoră a apelor se face de către: industrie, agricultură, transporturi și activitățile menajere. Industria deversează în apele naturale substanțe chimice, organice și anorganice, resturi vegetale și animale, solvenți, hidrocarburi, căldură. Materialele pot fi în stare solidă sau lichidă, miscibile sau nemiscibile cu apa, ușor sau greu volatile, mai mult sau mai puțin toxice.

- Poluarea apei din cauza agenților biologici (microorganisme și materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternică, bacteriologică a apei, care are drept urmare răspândirea unor afecțiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoidă. La această categorie de poluare, pe lângă apele uzate urbane pot participa în mare măsură industriile alimentare, industria hârtiei. Se consideră, de exemplu, că o fabrică de hârtie de dimensiuni mijlocii echivalează, în ceea ce privește poluarea, cu un oraș de 500.000 de locuitori. Nu mai puțin periculoase, sunt apele uzate provenite de la creșterea animalelor în marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor în spații închise, foarte restrânse.

- Poluarea chimică rezultă din deversarea în ape a diverșilor compuși ca: nitrați, fosfați și alte substanțe folosite în agricultură, a unor reziduuri și deșeuri provenite din industrie sau din activități care conțin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. De altfel, poluarea apelor cu nitrați și fosfați a devenit tot mai îngrijorătoare în ultimul timp, mai ales în țările cu agricultură dezvoltată și industrializată. Excesul de îngrășăminte cu azot în sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrați și nitriți să treacă în apa freatică în cantități mari. Consumul de apă cu concentrație mare de nitrați poate duce la "boala albastră" a copiilor - methemoglobinemie. O cauză principală a poluării apelor o constituie hidrocarburile - prezente în toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizației moderne.

- Poluarea apei cu substanțe organice de sinteză este datorată în principal detergenților și pesticidelor. în SUA, de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proporția de dermatoze (afecțiuni ale pielii) provocate de detergenți. La fel de mare este și gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizează foarte mult în industria materialelor plastice sau care apar datorita întrebuințării în orezării a octoclordifenilului. Pe lângă aceste substanțe, mai participă nenumărate alte substanțe organice de sinteză, cum sunt fenolii în apele continentale.

- Poluarea apei din cauza agenților fizici apare ca urmare a evacuării în apă a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pildă deversarea în cursurile de apă a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. În această categorie intră și poluarea termică a apei. Poluarea termică este cauzată de deversările apelor de răcire care provin din industrie și de la unele centrale termice și nucleare. Însă, ridicarea temperaturii apei ca urmare a acestor deversări poate duce la modificări intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale și vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriană; animalele acvatice suferă pentru că temperaturile superioare măresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determină așa-numita "poluare termică".

O problemă specială o reprezintă poluarea radioactivă a apelor care poate să apară în urma unor căderi de materiale radioactive din atmosferă sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajări a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomică sau de la cercetările nucleare.

Clasificarea poluanților:

Se consideră poluanți acele substanțe care în concentrație suficientă pot produce un efect măsurabil asupra omului, animalelor, plantelor și materialelor. Dată fiind multitudinea și varietatea surselor de poluare, precum și numărul mare al elementelor poluante a apărut și necesitatea unei împărțiri a lor.

a)După proveniență și caracterele comune se disting următoarele categorii de poluanți:

substanțe organice: hidrocarburi, detergenți, pesticide etc.;
substanțe anorganice: metale grele, azot, fosfor;
suspensii: steril de la exploatări miniere sau din cariere, fibre de lemn și celuloză, păr, deșeuri de carne etc.;
substanțe radioactive: din atmosferă, în urma exploziilor nucleare, de la reactorii uzinelor nuclearo-electrice, din laboratoarele de cercetare cu izotopi radioactivi etc.;
produse petroliere: de la foraj-extracție, din rafinării, din uzinele petrochimice, de la transportul naval, auto și prin conducte etc.;
ape fierbinți: din industrie sau centrale termoelectrice;
microorganisme patogene: din spitale, crescătorii de animale, ștranduri, locuințe.

b)După natura lor pot fi:

poluanți fizici: substanțe radioactive, ape termale;
poluanți chimici: plumb, mercur, azot, fosfor, detergenți, pesticide;
poluanți biologici: microorganisme

c)După modificările pe care le produc apei, poluanții sunt:

poluanți care modifica proprietățile chimice și/sau biologice ale apei:
compuși toxici anorganici: plumb, mercur, cupru, zinc;
compuși organici greu sau nedegradabili: pesticide, detergenți;
săruri organice provenite din mine sau exploatări petroliere;
substanțe fertilizatoare: azot, fosfor;
microorganisme: bacterii, viruși, paraziți.

Efecte:

Un efect al poluării apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numită și ‘moartea lacurilor’, ca urmare a creșterii fertilității acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfați și nitrați, care favorizează proliferarea fitoplanctonului și a plantelor acvatice. Puțin câte puțin, lacul se colmatează, se îngustează și dispare.

Amploarea și diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e ușor de măsurat. În primul rand, este în joc sănătatea omului. După aceea, este amenințat un șir de activități economice. În sfârșit, degradarea vieții acvatice este plină de consecințe, deoarece ea tinde să reducă resursele alimentare obținute din mări tocmai într-un moment în care se are în vedere utilizarea mai largă a acestora.